Prin spectatori, teatrul are un viitor!

Teatru

Uneori teatrul este definit ca fiind acea formă de colaborare a artei care foloseşte artiştii pentru a prezenta experienţa unui eveniment real sau imaginar în faţa unui public spectator într-un loc specific. Marele regizor Silviu Purcărete spune despre teatru că acesta „înseamnă metamorfoză: un artist se transformă în şoarece sau în ce vrea el; din om bun devine om rău.” Se spune despre teatru că singurul pericol pe care l-ar putea întâmpina este pierderea bătăliei cu timpul şi asta doar pentru că teatrul a rezistat în timp. Manifestările teatrale au început înaintea erei noastre, când grecii antici au închinat zeului Dionysos o serie de reprezentaţii dramatice. Deşi la început nu erau decât nişte dansuri în cerc, în jurul altarului lui Dionysos, teatrul s-a dezvoltat mult de-a lungul timpului, astfel apărând scenele şi spectatorii.

           cecd34b34d8575142d7cba228b1ae544 De ce mai avem nevoie de teatru?

Teatrul este precum o şcoală care îţi oferă educaţie, un loc unde îţi îmbogăţeşti cultura generală, observi diferite tipuri umane, trăsături de caracter, situaţii limită cu un anumit final, situaţii care sunt inspirate din viaţa reală. Mulţi consideră că la teatru actorii îşi pun măşti şi încep să mintă, dar teatrul e mult mai mult de atât. Actorii pe scenă transmit anumite stări, suferinţe, emoţii, măcinări permanente.

Teatrul şi interesul pentru cultură 

Teatrul, implicit reprezentările teatrale, au devenit, în timp, o parte organică a vieţii sociale şi un instrument de educare al spiritului civic. Dacă în Grecia Antică, la Atena, statul era foarte intresat să ofere o educaţie culturală deosebită, inclusiv celor care nu îşi permiteau, în România zilelor noastre interesul pentru teatru a scăzut deosebit de mult. Spre deosebire de Atena, unde statul plătea săracilor dreptul de a participa la spectacolele de teatru dintr-un fond creat special, la noi, un punct slab este reprezentat şi de felul în care se obţine finanţarea în cultură şi de lipsa unui buget multianual aprobat, de unde rezultă că veniturile proprii ale instituţiilor în cauză sunt insuficiente pentru a rezolva problemele existente legate de prezenţa gratuită la teatru. La unele teatre, preţul biletelor este foarte avantajos pentru toate categoriile sociale, fapt ce încurajează publicul la consumul de cultură. De exemplu, Teatrul Evreiesc de Stat oferă reduceri substanţiale grupurilor mari, elevilor, studenţilor, pensionarilor şi şomerilor şi, de asemenea, persoanele cu dizabilităţi se bucură de un tratament special, având acces gratuit la orice spectacol împreună cu însoţitorii acestora. 52e3eb2595f9cf431d000000

În general, printre punctele forte ale teatrelor din România se mai numără faptul că acestea dispun de condiţii tehnice excepţionale, de un colectiv artistic şi tehnic de mare valoare, de spaţii generoase şi multiplu utilizabile şi de o excelentă organizare instituţională.

Până recent, un alt punct slab era dat de lipsa unor sisteme de vânzare a biletelor în format online care să permită consumatorilor culturali să achiziţioneze biletele la teatru în orice moment al zilei şi, de asemenea, lipsa promovării online prin site-uri şi social-media a spectacolelor ce urmează să aibă loc în perioada următoare, însă, în prezent, majoritatea teatrelor deja dispun de un astfel de sistem online care permite achiziționarea sau rezervarea biletelor pentru spectacolele din stagiune.  Creşterea numărului de turnee în ţară şi în străinătate reprezintă o oportunitate pentru afirmarea artiştilor şi pentru creşterea renumelui teatrelor, cât şi a colaborărilor.

Riscurile la care este supusă viaţa culturală teatrală din România sunt legate de criza economică mondială şi, implicit, de problemele financiare deja existente. Cu toate că teatrele încearcă să îşi finanţeze programele din veniturile proprii, fondurile de care ei beneficiază sunt de cele mai multe ori insuficiente, iar programele de finanţare româneşti sunt puţine la număr. Pe lângă această ameninţare, mai există şi variabilele economice care conduc la scăderea de cumpărare a populaţiei şi, de aici, apare şi scăderea ratei de participare la spectacolele de teatru. Totodată, faptul că sălile în care se desfăşoară spectacolele nu sunt renovate şi nu beneficiază de aparate de aer condiţionat moderne, reprezintă o altă ameninţare care poate îndepărta consumatorii de artă performativă.

Lipsa educaţiei culturale –o problemă!

De altfel, scăderea nivelului educaţional al tinerilor reprezintă un risc major, pentru că acest lucru îi îndreaptă către participarea la alte activităţi decât cele culturale, încurajate şi de amplificarea solitudinii şi dependenţei de www. De asemenea, odată cu această eră a invovaţiei, mai apare şi fenomenul de pervertire sau alterare a gustului publicului care preferă să meargă la spectacolele de comedie în detrimentul celor de dramă şi evită premierele, din cauza faptului că se tem de ceea ce s-ar putea transforma într-o dezamăgire a noului.

1082031_468287803275358_1945955969_o

Pe de altă parte, mai există şi riscul survenit în urma scăderii demografice şi a extinderii fenomenului migraţional: tinerii consumatori de cultură pleacă în alte oraşe din ţară sau din străinătate şi devin consumatori în acele centre culturale.

Pentru sporirea participării publicului la spectacolele de teatru, o soluție ar fi educarea tinerilor, care la rândul lor să ofere educație mai departe.  În același context, promovarea ofertei teatrale prin diferite canale de tip media, care să aibă mare accesibilitate la public ori prin distribuirea de reclame audio la radio sau video la televizor sau prin intermediul internetului şi al siteurilor de socializare sau distribuirea de materiale promoţionale cu spectacolele din stagiune, ar putea duce la creșterea numărului de spectatori. Desigur, armonizarea ofertei culturale a diferitelor instituţii, în vederea evitării suprapunerii evenimentelor culturale, ar face ca publicul consumator să nu fie pus în dificultatea de a alege între un eveniment sau altul, ci să mixeze cu timpul său pentru a putea să participe la toate spectacolele.

„Teatrul se schimbă în permanenţă. Este foarte bine şi normal, teatrul este oglinda realităţii într-un fel. Pe de altă parte oamenii, societatea îşi găşeste şi îşi caută modele, în spectacole, în filme, în teatru, idealizând sau dimpotrivă, judecând, condamnând personaje şi atunci în funcţie de schimbările care au loc în lume, în societate, în viaţă, asta vedem reflectat şi în arta spectacolului, în teatru şi film. Se modelează una pe alta. Sunt de fapt necesităţi, oglindiri, de aceea se reactualizează uneori autorii clasici. Sunt capodopere care reactualizate se potrivesc de minune zilelor noastre, a realităţilor noastre de zi cu zi.”

[Maia Morgenstern]

 

Written by Minerva Lacatusu

Leave a Reply

Abonare la ImperiaCultura.ro via e-mail

Vă rugăm să introduceți adresa de e-mail pentru a primi noutăți, precum și cele mai recente articole publicate

Join 794 other subscribers