Eric-Emmanuel Schmitt este un scriitor ale cărui romane s-au aflat pentru mult timp pe listele de bestselleruri din lume. Cu un succes răsunător și o mulțime de premii și distincții literare, Eric-Emmanuel Schmitt spune că i-a trebuit mult timp și multe pagini scrise până să ajungă să publice vreuna  dintre operele sale.

Oscar și Tanti Roz este „o scurtă capodoperă de o supremă simplicitate și profunzime” (Le Pelerin), o poveste care are menirea de a câștiga inimile celor care o citesc, o lecție de viață amuzantă și plină de emoții și un cocktail de speranță pentru toți cei care îndură boala.

Romanul debutează cu o scrisoare către Dumnezeu, scrisă de micul Oscar, protagonistul operei, care se autocaracterizează laconic cu sinceritatea specifică vrâstei: „am zece ani, dar arăt ca unul de șapte, trăiesc la spital pentru că am cancer și dacă n-am vorbit niciodată cu tine este fiindcă nici măcar nu cred că exiști.” Părinții lui Oscar îl vizitează frecvent, aducându-i cadouri, dar se simt destul de inconfortabil și sunt distanți după ce Dr. Dusseldorf îi informează că fiul lor nu va mai trăi pentru mult timp.

În viziunea lui Oscar, spitalul este „un loc nemaipomenit cu condiția să fii un bolnav care le face plăcere celor din jur”, însă acesta se simte mizerabil, izolat și singur pentru că părinții, asistentele medicale și chiar medicul său evită să vorbească despre gravitatea bolii sale.

Cu toate că are o vârstă fragedă, Oscar realizează crudul adevăr: „Îmi dau seama că nu sunt un bolnav cum trebuie, ci unul din ăia care-i împiedică pe oameni să creadă că medicina e o chestie formidabilă.”

După ce ascultă din greșeală o discuție dintre părinții și doctorul său, Oscar află ceea ce nimeni nu avea curajul să îi spună: că mai are doar câteva săptămâni de trăit. Furios, acesta refuză să mai vorbească cu cei din jurul său, ce excepția lui Tanti Roz, pe care o întâlnește pe scările spitalului și care îi vorbește ca unui copil normal.

Viața lui Oscar la spital pare mai ușoară odată cu apariția lui Tanti Roz, o voluntară cu un trecut exotic, care aduce un plus de sinceritate și confort, spunându-i povești incredibile despre wrestling. Desigur, în mod inevitabil, Oscar avea să moară, dar Tanti Roz, pe lângă faptul că îi este o camaradă deosebită, îi prezintă toți copiii din spital și îi sugerează să îi scrie scrisori lui Dumnezeu pentru a se simți mai puțin singur.

Dacă cititorul dorește să afle povestea emoționantă a lui Oscar, trebuie să nu ezite să citească romanul sau să vizioneze filmul Oscar et la Dame Rose, apărut în anul 2009 și regizat chiar de Eric-Emmanuel Schmitt.